„Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop - Un chip copleșitor de frumos și bun” este, în primul rând, o colecție de mărturii ale celor care l-au întâlnit pe Părintele Arsenie pe parcursul vieții lor pământești sau care nu l-au cunoscut decât după moartea sa. Această colecție, care luminează în moduri diferite viața și personalitatea Părintelui Arsenie, este completată de o notă autobiografică a Părintelui Arsenie însuși, de o scurtă biografie și o hartă generală extrem de utilă. Germina Georgeta Punga-Herbreteau a realizat o selecție dintre numeroasele mărturii și interviuri apărute în mass-media românești după moartea Părintelui Arsenie (1989). Un număr de martori fac sau au făcut parte din cercul său de prieteni apropiați. Ea scrie, de asemenea, despre această întâlnire care i-a schimbat viața „pentru totdeauna”. Iată aici un mic fragment deosebit de elocvent: „Am plecat apoi la mormântul Părintelui nostru Arsenie. În drum spre mormânt, urcând colina, m-am gândit că e mai bine să-mi scot cele două inele ce le aveam la mâini și să le pun în geantă. Să mă smeresc puțin, să las bijuteriile la o parte. Când mi-a venit rândul, m-am așezat în genunchi în fața crucii și am îmbrățișat-o pur și simplu cu ambele mâini. În clipa aceea mi-am văzut mâinile și am realizat că nu am nici un inel pe ele. O întrebare instinctivă se declanșează: ”Unde sunt inelele mele?“. Atunci o altă voce, a propriei conștiințe, se ridică în minte și anulează toată îngrijorarea: “Lasă-le încolo de inele, nu pentru ele am venit eu aici ci ca să mă rog și să prețuiesc aceste clipe la mormântul Părintelui meu drag“. Și m-am lăsat în voia rugăciunii mele personale, cu toată inima mea. Divin!” În data de 4 februarie 2025 Părintele Arsenie Boca a fost canonizat și recunoscut ca sfânt de către Biserica Ortodoxă Română. În calendar va fi trecut cu denumirea Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, cu data de pomenire în 28 noiembrie.